cinephilus patologicus

cinephilus pathologicus

BEZNĂ,

întuneric lichid

îmi gazează plămânii,

mă sufocă...

simt doar o furcă încinsă

şi miros dulce de acid,

îmi intră în cortex,

mă izbeşte de perete.

te uiţi la mine

ca un somalez

la hamburgerul ăla mare,

frumos,

strălucitor

de pe panoul luminos

din faţa mc-ului

pe lângă care trecem mereu.

îmi jupoi pielițele

de pe buze

ca de pe un grapefruit.

mă presezi,
botul tău

se lipeşte de al meu.

parcă nu mai aveai superglue!

îţi freci dinţii frenetic de ai mei,

îi încastrezi în cerebel.

între timp,

îmi analizezi pielea,

înainte să o rupi

în fâşii,

împletite apoi

într-o rochie sau o fustă.

dar bărbații nu poartă aşa ceva...

deja ai început să te crezi

spartacus

sau alexandru.

îmi iei ulna,

ai vrea şi femurul.

fix femurul!

ca în cântecul ăla

de ada milea

pe care-l fredonam,

setat mereu pe repeat,

până ce urlai

ca un nebun

că nu-l mai suporți.

mă uit la oasele mele

albe

cum le freci

unul de altul,

cum ai văzut tu

prin filmele alea stupide americane

cu cercetaşi  graşi

plini de insigne

care cântă veseli

şi mănâncă nalbe

în jurul focului de tabără

într-o pădure sinistră,

înainte să vină un serial killer clişeic,

să-i măcelărească,

să le zdrobească

țestele alea mici

ca niște bomboane m&m's

pentru un orgasm

o dată pe lună.

ce trist...

când te gândeşti,

e cam ca o babă schizofrenică

aşteptând pensia.

dar cine are timp să se gândească?

nici asta nu-mi laşi,

dai fast forward,

mă despici cu un bisturiu

scos dintr-o trusă kitschoasă.

asta ai învățat de la dexter, ştiu sigur!

îmi iei inima

sângerândă,

o pui pe o farfurie jegoasă,

te holbezi la ea cu poftă.

acum te crezi şi hannibal!

ai văzut deja prea multe filme...

sper să-ți închidă contul de filelist!