în loc de cafea...

sufletele se gustă 
în întuneric 
sub pătura grea,
în timp ce saliva alunecă 
ghemotoace în stomac, 
făcând un sunet asurzitor, 
acoperind respirațiile rapide şi zgomotoase
care aburesc aerul dimineții reci de decembrie…
mireasma acră de portocale arse dansează frenetic
cu părul și epiderma îmbibate în miros dulce-amărui
de scrum de țigară…
inimile zac pe podea
îmbrățișate,
zâmbind,
în timp ce se holbează hipnotizate
la lumina albastră aruncată difuz
de bradul uitat în același colț
al aceleiaşi camere înghețate…
degetele tremurânde
se plimbă timide pe geamul aburit,
încercând să gâdile limbile portocalii
pe care soarele congelat le aruncă înspre ele.

ascultă!


până şi ceasul din perete a tăcut…


a lăsat calmul şi liniştea
să îşi şoptească poveştile,
în timp ce fumul se amuză
de oamenii mici şi trişti
din spatele geamului,
care trec nepăsători şi grăbiţi,
îndreptându-se spre nimic….