fantoma de la colț

stradă tristă,

îngenunchiez

în fața unui câine,

trenul șuieră...

un 43 negru

la tâmplă,

părul roșu

se scaldă în nămol...

atâta chin,

degeaba!

tot maro a ajuns...

flashback

căldură,

lene,

bunica:

„nu ți-e frică, mamă?

să mergi singură, așa,

noaptea pe drum...”

i-am spus că nu.

chiar nu imi e!

străzile pustii

sunt drăguțe,

ca niște fetițe

cu codițe

jucându-se în gunoi.

ne înțelegem  așa bine!

umbrele altora ma sperie...

a mea e chiar simpatică!

are mereu părul vâlvoi

și îmi ține țigara.

mă bucur că ne-am impăcat!

a fost supărată pe mine,

se plângea că o târăsc

prin nămoale,

dar i-a trecut

când a auzit

că sufletul umblă prin mocirle
și latrine mult mai rele...