iubire printre sughițuri

decembrie,

zăpadă,

semiîntuneric

și o bluză.

mă privești,

din ce îmi dau seama,

și mă întrebi

dacă e greșit

să mă săruți toată noaptea.

hâc!

eu râd,

tu mă săruți,

eu tac,

tu sughiți.

hâc!

rătăciți

printre cola,

țigări,

viroză,

tuse

și mucus,

mă săruți ca un nebun,

speriat

de bombele sughițului.

mă mănânci

ca pe un sendviș,

fără să respiri, de frică să nu...

hâc!

chiar și ziua,

chiar și noaptea,

toate au loc în pauza

dintre două sughițuri.

poate că viața

însăși

e ceea ce faci

înainte să sughiți.

hâc!

ne pierdem,

ne căutăm,

ne iubim frenetic,

înainte să ne asfixiem,

pentru că

ne-am sughițat

până și ultima gură

de aer

amestecat cu fum.

...HÂC...